Definita cuvantului reincarnare
REINCARNÁRE s.f. Acțiunea de a (se) reincarna și rezultatul ei; reincarnație. ♦ Concepție mistică potrivit căreia sufletul, după moarte, trece în alt trup. V. metempsihoză. [Pron. re-in-, var. reîncarnare s.f. / < reincarna].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu reincarnare
REINVENTARIÉRE s.f. (Rar) Acțiunea de a reinventaria și rezultatul ei. [Pron. -ri-e-. / < reinventaria]. Vezi definitia »
SUPRATURÁRE, supraturări, s. f. (Auto) Acțiunea de a supratura și rezultatul ei. Vezi definitia »
ADMONESTÁRE s.f. Acțiunea de a admonesta și rezultatul ei; mustrare, dojană etc.; admonestație, admonițiune (2); (Concr.) Hârtie oficială care conține o mustrare adresată cuiva (pentru unele abateri etc.). [< admonesta]. Vezi definitia »
BOMBÁRE, bombări, s. f. Acțiunea de a (se) bomba. – V. bomba. Vezi definitia »
CUIBĂRÍRE, cuibăriri, s. f. Acțiunea de a (se) cuibări și rezultatul ei. – V. cuibări. Vezi definitia »