PROZOPLEGÍE s. f. paralizie facială. (< fr. prosoplégie) Vezi definitia »

MONOLATRÍE s. f. adorare a unei singure divinități. (< engl. monolatry) Vezi definitia »

COPROLALÍE s.f. (Med.) Tendință patologică de a folosi cuvinte obscene, scabroase; scatologie. [Gen. -iei / < fr. coprolalie, cf. gr. kopros – excrement, lalein – a vorbi]. Vezi definitia »

XANTOCROMÍE s.f. (sil. -cro-), art. xantocromía, g.-d. xantocromíi, art. xantocromíei; pl. xantocromíi Vezi definitia »

IRIZÁȚIE s.f. Irizare. ♦ Ansamblu de culori și de nuanțe variabile pe care le reflectă unele cristale prin interferență; descompunerea luminii albe prin difracție, dispersie sau interferență. [Gen. iei, var. irizațiune s.f. / < fr. irisation]. Vezi definitia »