marș (márșuri), s. n. – Mers. Fr. marche. Cf. marș, interj. (hai, înainte; afară), din fr. marche, se întrebuințează ca ordin pentru soldați sau pentru cîini, cf. Graur, BL, VI, 155. – Comp. marșrută, s. f. (rută, itinerar), din germ. Marschrute, cf. rus. maršrut; mărșălui, vb. (a merge în marș), după germ. marschieren, rus. marširovati. Vezi definitia »

râmúș s.n. (reg.) botul porcului. Vezi definitia »

hațáș², hațáși, s.m. (reg.) tâlhar. Vezi definitia »

ÁGRIȘ, agriși, s. m. Arbust cu ramuri spinoase și cu fructe comestibile. (Ribes grossularia). – Magh. egres. Vezi definitia »

AMORÁȘ, amorași, s. m. Diminutiv al lui amor; reprezentare, în artele plastice, a zeului amorului. Vezi definitia »