IREDENTÍSM s. n. [din it. irredento = neeliberat] – Mișcare politică naționalist-șovină, inspirată și condusă de burghezia și moșierimea italiană, apărută în deceniul opt al secolului al XIX-lea sub lozinca alipirii la Italia a teritoriilor cu populație de origine italiană din afara granițelor țării. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, iredentismul a fost promovat de către imperialismul italian în scopuri expansioniste. Prin extensie, termenul denumește orice mișcare politică ce urmarește anexarea unor teritorii sub lozinci naționalist-șovine. Vezi definitia »

ESCAPÍSM s. n. concepție filozofică și etică ce preconizează evadarea din cotidian prin contemplarea „esențelor spirituale”, căutarea unui refugiu în atemporalitate. (< engl. escapisme) Vezi definitia »

NEOCOLONIALÍSM s.n. Politică promovată de marile puteri pe tărâm economic, social, ideologic, militar, recurgând la noi forme de dominație, mai rafinate, în scopul de a obține noi poziții privilegiate. [Pron. ne-o- .... -ni-a-. / cf. fr. néo-colonialisme]. Vezi definitia »

LIMFATÍSM s.n. Boală manifestată prin mărirea volumului organelor limfatice, prin paloare și lipsă de energie. [< fr. lymphatisme]. Vezi definitia »

CATOLICÍSM s.n. (Bis.) Confesiune creștină în fruntea căreia se află papa de la Roma și care are ușoare diferențe de doctrină față de alte confesiuni. [Cf. fr. catholicisme]. Vezi definitia »