NEOROMANTÍSM s. n. 1. curent în literatura modernă universală de la începutul sec. XX, apărut ca o reacție împotriva naturalismului. 2. tendință artistică modernă care se inspiră din romantism. 3. direcție în filosofie care, păstrând cadrul teoretic al romantismului, anunță existențialismul și neospiritualismul. (< fr. néo-romantisme) Vezi definitia »

PANGERMANÍSM s. n. doctrină politică care preconiza unirea populațiilor de origine germană într-un singur stat. (< fr. pangermanisme) Vezi definitia »

MOLINÍSM s. n. doctrină formulată de iezuitul spaniol Luis Molina, care a încercat să pună de acord predestinarea cu liberul-arbitru. (< fr. molinisme) Vezi definitia »

PTIALÍSM s. n. salivație abundentă, în unele afecțiuni; polisialie, sialoree. (< fr. ptyalisme) Vezi definitia »

SPONTANEÍSM s. n. caracter spontan; spontaneitate. ◊ concepție și practică ce neagă necesitatea și rolul organizării în lupta politică împotriva puterii dominante, absolutizând forța și eficiența acțiunii spontane. (< fr. spontanéisme) Vezi definitia »