Definita cuvantului relict
RELÍCT, -Ă adj., s.n. (Specie de plante sau de animale) care constituie o rămășiță a unei faune sau a unei flore dispărute. ◊ Sol relict = sol format în trecut, a cărui dinamică inițială a încetat. [Cf. germ. relikt, Relikt, lat. relictus].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu relict
adjúnct (adjúnctă), adj. – Care face parte din conducerea unei instituții, avînd funcția imediat subordonată titularului. < Lat. adiunctum (sec. XIX). În Bucov. s-a pronunțat o vreme adiunct, sub influența pronunțării germ. Vezi definitia »
CONTRASUBIÉCT, contrasubiecte, s. n. Melodie care apare concomitent cu subiectul unei fugi sau al altor lucrări polifonice. – Cf. fr. contre-sujet. Vezi definitia »
TACT2 s. n. v. taht. Vezi definitia »
PREDILÉCT, -Ă adj. (Liv.) Preferat; cel mai iubit; cel mai plăcut. [Cf. it. prediletto]. Vezi definitia »
PROSPÉCT1 s.n. 1. Broșură, afiș în care sunt expuse planul, condițiile tehnice și de vânzare a unor lucruri, planul sau programul unor întreprinderi, al unor instituții etc. 2. Distanța în plan orizontal dintre fronturile a două construcții situate față în față. [Pl. -te, -turi. / < germ. Prospekt, fr. prospectus, lat. prospectus – vedere, perspectivă]. Vezi definitia »