INHIBÁNT, -Ă adj. Care inhibă; inhibitor. [Cf. it. inibante]. Vezi definitia »

CONSONÁNT, -Ă, consonanți, -te, adj. (Muz.: despre acorduri) Care este format din consonanțe (1); armonios. ♦ (Despre cuvinte) Care are o terminație asemănătoare cu a altui cuvânt. – Din lat. consonans, -tis, fr. consonant. Vezi definitia »

BOMBAMÉNT s.n. Convexitatea părții carosabile a unei șosele de-a curmezișul ei. [< fr. bombement]. Vezi definitia »

EXASPERÁNT, -Ă adj. care exasperează; înnebunitor. (< fr. exaspérant) Vezi definitia »

REIONÁNT, -Ă adj. (arhit.) radiant. ♦ stil ~ = variantă a arhitecturii gotice creată în sec. XIII, prin numeroase motive ornamentale cu imense rozase polilobate și radiante; capelă ~ă = capelă care se deschide spre ambulatoriu. (< fr. rayonnant) Vezi definitia »