VIÉRBĂ, vierbe, s. f. (Reg.) Grup de trei fire de tort, formând o unitate de măsură la urzit. [Pr.: vi-er-] – Slav (v. sl. vrŭbĭ). Vezi definitia »

TROMBÍNĂ s.f. (Chim.) Substanță activă asemănătoare enzimelor, prezentă în sânge, care transformă fibrinogenul în fibrină. [< fr. thrombine]. Vezi definitia »

MONÁDĂ s.f. 1. Termen folosit de diverși filozofi pentru desemnarea celei mai simple unități indivizibile materiale sau spirituale din care ar fi alcătuită lumea. 2. Organism inferior, unicelular, care face trecerea de la plante la animalele cele mai simple. [Cf. fr. monade, germ. Monade < gr. monas – unitate]. Vezi definitia »

PĂDUCHÉRNIȚĂ, păduchernițe, s. f. 1. (Depr.) Locuință în care mișună păduchii (1); p. ext. locuință murdară, sărăcăcioasă. 2. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu miros urât, cu flori fără petale, întrebuințată la țară pentru stârpirea ploșnițelor (Lepidium ruderale). [Pl. și: păducherniți] – Păduche + suf. -erniță. Vezi definitia »

AGÓGICĂ s. f. Teorie care se ocupă cu schimbările mișcării ritmice, determinate de expresivitate, în timpul executării unei piese muzicale. – Din it. agogica. Vezi definitia »