MOÁLE, moi, adj. I. 1. Care cedează ușor la apăsare, modificându-și forma; p. ext. afânat, pufos. ◊ Carne moale = carne fără oase. Ou moale = ou fiert sau copt astfel încât să nu fie complet coagulat. Lipire moale = operație de îmbinare, cu ajutorul unui metal străin în stare de fuziune, a două piese metalice care nu se încălzesc în prealabil. ◊ Expr. A-i fi (cuiva) moale sau a trăi (ori a se așeza) pe moale = a duce o viață liniștită, fără griji; a o duce bine; a-i fi bine. ♦ (Substantivat, n. sg. art.) Parte moale (I 1) a unui lucru. ◊ (Pop.) Moalele capului = fontanelă; p. ext. creștetul capului. ♦ (Despre gură, buze) Cărnos, fraged. ♦ Moleșit, flasc; puhav. ♦ Puțin consistent; subțire, apos. ♦ (Despre pâine, cozonac etc.) Proaspăt; fraged. ♦ (Despre icre) Proaspăt, neconservat. ♦ (Despre fructe) Zemos; mălăieț. ♦ Flexibil, elastic. 2. (Despre terenuri) Umed, reavăn, jilav. 3. (Despre metale și aliaje) Cu duritate mică; care poate fi ușor îndoit, zgâriat etc. 4. (Despre ființe, despre corpul sau despre părți ale corpului lor) Fără rezistență, fără putere; debil, slab, plăpând; gingaș, delicat. ♦ Sleit de puteri, istovit, vlăguit. 5. (Despre oameni) Lipsit de energie, de voință; apatic, indolent; bleg, leneș; cu fire slabă, nehotărâtă, influențabilă. ◊ Expr. A o lăsa (mai) moale = a ceda, a face concesii. II. 1. Cu suprafața netedă, fără asperități; neted. ♦ Catifelat, mătăsos; plăcut la atingere. 2. Necolțuros, rotunjit, unduios; p. ext. armonios, delicat. 3. (Despre culori, lumină sau izvoare de lumină, sunete). Lipsit de stridență, cu intensitate scăzută; domol, potolit; blând. 4. (Fon.; în opoziție cu dur; în sintagmele) Consoană moale = consoană palatalizată. Poziție moale = poziția unui sunet urmat de o silabă care conține o vocală palatală. 5. (Despre vreme, atmosferă, anotimpuri reci etc.) Călduț (și umed); p. ext. plăcut, blând. 6. (Despre ființe, despre însușiri și manifestări ale lor) Domol; blând, blajin. 7. (Despre mișcări) Ușor, abia simțit; încet, lent; lipsit de vlagă; slab. ♦ Care se mișcă încet, lin, domol; (despre ființe) lipsit de vioiciune, de sprinteneală. – Lat. mollis, -e. Vezi definitia »

[diacriticele ș si ț?] A prep. 1. (Înv.) Exprimă o rela ie spa ială (cu sau fără ideea de miscare): sezu a dreapta lui Dumnezeu (Coresi) 2. (Înv.) Exprimă o rela ie temporală sau instrumental-modală: sâmbătă a prânzul cel mare (N. Costin) 3. (Înv.) De la sensul spa ial s-a dezvoltat un sens cauza: mearsă în pădure a lemne (Dosoftei) 4. Exprimă o rela ie de identitate, fie reală, fie presupusă: câinii latră a om străin (N. Gane) 5. Înso este inf. scurt si (înv.) inf. lung. În primul caz, se suprimă la timpurile compuse cu inf. (voi fugi), după a sti si a putea (nu pot face nimic) si după un pron. rel. inter. (n-are ce face) 6. (Înv.) Înso este gen. dat. nedeterminat: nice frate a frate va folosi, nice părinte a fecior (Varlaam) -Din lat. Ad Vezi definitia »

neamule! interj. cuvânt de adresare folosit de infractori între ei. Vezi definitia »

posincéle s.f. pl. (reg.) făină de grâu de calitate inferioară; tărâță de grâu. Vezi definitia »

Cale necesară creșterii. Vezi definitia »