AMPLASAMÉNT, amplasamente, s. n. Loc de așezare a unei instalații, a unui dispozitiv, a unei construcții. – După fr. emplacement. Vezi definitia »

ASENTIMÉNT s.n. Consimțământ voluntar la propunerea, la acțiunea cuiva; învoire, permisiune. ◊ A fi în asentimentul cuiva = a proceda în conformitate cu dorința cuiva. [Pl. -te. / cf. fr. assentiment]. Vezi definitia »

EMOȚIONÁNT, -Ă, emoționanți, -te, adj. Care emoționează; mișcător, tulburător. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. émotionnant. Vezi definitia »

ADERÉNT, -Ă I. adj. care aderă. ◊ alipit, sudat. II. s.m.f. cel care aderă la o acțiune comună, la un partid etc. (< fr. adhérent, lat. adhaerens) Vezi definitia »

SONÁNT, -Ă adj., s. f. (consoană) a cărei emisiune nu comportă aproape nici un zgomot. (< fr. sonnant, it. sonante) Vezi definitia »