-MÁNT, -MANȚÍE elem. „prezicere, divinație”. (< it. -mante, cf. gr. mantis, manteia) Vezi definitia »

VARIÁNT, -Ă adj. care variază, schimbător, nestatornic. (< fr. variant) Vezi definitia »

DELÍNT s. n. material fibros din lintersul extras de pe semințele de bumbac, materie primă la fabricarea hârtiei fine și a mătăsii artificiale. (< fr. délint) Vezi definitia »

PACIÉNT, -Ă, pacienți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană bolnavă care se găsește în tratamentul unui medic, considerat În raport cu acesta. ♦ (Înv.) Persoană supusă unui supliciu; victimă; martir. 2. Adj. (Livr.) Care are (sau manifestă) răbdare, calm; răbdător. [Pr.: -ci-ent] – Din lat. patiens, -ntis, fr. patient, germ. Patent, it. paciente. Vezi definitia »

SUPLEÁNT, -Ă I. s. m. f., adj. suplinitor. II. adj. mémbru ~ = membru al unui organ de partid sau de stat care exercită atribuțiile titularului în lipsa lui, având drept de vot consultativ (azi neuzitat). III. s. m. (în trecut) judecător care deținea prima treaptă ierarhică în magistratură. (< fr. suplléant) Vezi definitia »