Definita cuvantului restaurație
RESTAURÁȚIE s.f. 1. Restaurare; (spec.) perioadă în istoria unor state, caracterizată prin readucerea pe tron a dinastiilor înlăturate în urma unor revoluții, lovituri de stat etc. 2. Stil în arta franceză din epoca restaurației burbonilor (1814-1830), care menține inspirația din arta antichității, dar care, sub influența romantismului, manifestă interes și pentru stilurile naționale ale goticului și Renașterii. ♦ Perioadă în istoria literaturii engleze, cuprinsă între 1660 și 1702, care se manifestă ca o reacție față de literatura fantezistă, sclipitoare a Renașterii elisabetane, orientându-se spre clasicism. [Gen. -iei. / cf. fr. restauration, lat. restauratio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu restaurație
GALIMAȚÍE s.f. v. galimatias. Vezi definitia »
REAPARÍȚIE s. f. faptul de a reapărea. (< fr. réapparition) Vezi definitia »
propagánție, propagánții, s.f. (înv.) propagandă. Vezi definitia »
CACOSEMÍE, cacosemii, s. f. (Lingv.) Efect semantic dezagreabil al unei secvențe (sonore sau grafice) asociate prin similaritate unor cuvinte din așa-numitul registru vulgar. Ex.: A zis că cantina...; În timpul acesta... etc. Cf. cacofonie – [Ovidiu Drăghici, Cacosemie. Concept și termen, în „Analele Universității din Craiova, Seria Științe filologice. Lingvistică”, XXV, Nr. 1-2/2003, p. 57-61.]) Vezi definitia »
CONTRACÁMBIE s. f. cambie la vedere, trasă asupra unuia dintre giranții anteriori de către orice persoană, care se despăgubește astfel de suma ce i se cuvine. (< contra1- + cambie) Vezi definitia »