ELINVÁR s. n. Aliaj de oțel, crom și nichel, cu elasticitate constantă la temperatura de lucru, folosit în construcția unor instrumente de măsură de precizie. – Din el[asticitate] + invar[iabilă]. Vezi definitia »

LABIOVELÁR, -Ă, labiovelari, -e, adj. (Despre consoane) A cărei articulare se realizează concomitent prin rotunjirea buzelor și atingerea limbii de vălul palatului. ◊ (Substantivat, f.) În cuvântul latinesc „aqua”, qu este o labiovelară. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. labiovélaire. Vezi definitia »

CONTRATIPÁR s. n. (poligr.) tipar pe verso. (după it. controstampa) Vezi definitia »

SUPRATIPÁR, supratipare, s. n. Desen sau text tipărit pe o marcă poștală ulterior emisiunii sale, în scopul de a-i schimba valoarea inițial tipărită sau de a marca un eveniment. – Supra- + tipar. Vezi definitia »

BEZOÁR² s. n. concrețiune calculoasă formată din resturi vegetale sau din păr, în tubul digestiv al unor patrupede. (< fr. bézoard) Vezi definitia »