IMPERTINÉNT, -Ă, impertinenți, -te, adj., s. m. și f. (Om) obraznic. – Din fr. impertinent, lat. impertinens, -ntis. Vezi definitia »

EPATÁNT, -Ă adj. Care epatează; uimitor, uluitor. [< fr. épatant]. Vezi definitia »

gint (gínturi), s. n. – (Înv.) Rasă, neam, națiune. – Mr. g’intă. Lat. gens (Pușcariu 722; Candrea-Dens., 747; REW 3735; DAR), cf. it., sp. gente, fr. gent. Este dublet al lui gintă, s. f. (rasă), latinism din sec. XIX, astăzi puțin folosit. Vezi definitia »

ANTIREZONÁNT, -Ă adj. care prezintă antirezonanță. (< fr. antirésonnant, engl. antiresonant) Vezi definitia »

HALUCINÁNT, -Ă adj. Care provoacă halucinații; uluitor, impresionant. [Cf. fr. hallucinant]. Vezi definitia »