INTERSTIȚIÁL, -Ă, interstițiali, -e, adj. Care se află într-un interstițiu, care provine dintr-un interstițiu sau se referă la interstițiu. ♦ Țesut interstițial = țesut conjunctiv care se află între elementele în funcție ale unui organ, formând masa lui principală. ♦ (Despre leziuni, inflamații) Care s-a localizat în țesutul conjunctiv al unui organ. [Pr.: -ți-al] – Din fr. interstitiel. Vezi definitia »

SUPERFICIÁL, -Ă, superficiali, -e, adj. Care apare, se produce, rămâne la suprafața unui obiect, a unei ființe; fig. care apare, se produce, rămâne la suprafață, fără să atingă miezul, esența lucrurilor. ♦ Fig. (Despre oameni) Care tratează problemele fără să le adâncească, care trece ușor peste lucruri; lipsit de adâncime. ♦ Fig. (Adverbial) Fără a aprofunda; pe deasupra. [Pr.: -ci-al] – Din fr. superficiel. Vezi definitia »

PRINCIPIÁL, -Ă, principiali, -e, adj. Care este conform cu un principiu, care decurge dintr-un principiu; care se conduce după anumite principii (juste). ♦ (Adverbial) În principiu; în linii generale. [Pr.: -pi-al] – Principiu + suf. -al. Vezi definitia »

CENTRÁL, -Ă I. adj. 1. care se află în centru; provenit de la centru. 2. (fig.) care ocupă o poziție principală. ◊ care conduce de la centru. II. s. f. 1. organizație, instituție de coordonare a unei activități dintr-un anumit domeniu. 2. ansamblu de instalații tehnice unde se produce centralizat energie, se efectuează o anumită operație tehnologică etc. 3. stațiune prin care se pun în legătură posturile de rețele de telecomunicații. (< fr. central, lat. centralis) Vezi definitia »

PROVINCIÁL, -Ă adj. Din provincie. ♦ Caracteristic provinciei sau provincialilor. ♦ (Depr.) Simplu, înapoiat. // s.m. și f. Locuitor (originar) din provincie. [Pron. -ci-al, var. provințial, -ă adj., s.m.f. / cf. fr. provincial, lat. provincialis]. Vezi definitia »