OSUÁRIU s.n. Clădire, încăpere sau nișă într-un edificiu funerar, în care se păstrează osemintele celor decedați; groapă comună, loc special amenajat pentru oseminte (mai ales pentru cele rezultate din deshumările de pe câmpurile de luptă). [Pron. -su-a-riu, var. osuar s.n. / < lat. ossuarium, cf. fr. ossuaire]. Vezi definitia »

DISCRIMINATÓRIU, -IE adj. Care face sau creează discriminări. [Pron. -riu. / cf. lat. discriminator]. Vezi definitia »

firfiríu, -ie, adj. (reg.) sărăcuț îmbrăcat. Vezi definitia »

LAVÍU s.n. Mod de a da umbre unui desen cu tuș diluat sau cu o culoare de apă. ♦ Desen executat în acest mod. [Pron. -viu. / cf. fr. lavis]. Vezi definitia »

córciu², córciuri, s.n. (reg.) arbore mic și crenguros; tufă, buhaci, ghijar, jip, muzuc, târș. Vezi definitia »