ghiuníe (-íi), s. f. – Echer, colțar. Tc. ǵönie (Tiktin). Vezi definitia »

INTERDÍCȚIE, interdicții, s. f. 1. Prevedere legală prin care se interzice săvârșirea anumitor fapte sau acte. 2. Măsură legală sau judecătorească aplicată unui răufăcător sau unui alienat mintal, care constă în interzicerea exercitării anumitor acte juridice. 3. Stare în care se află aceste persoane. [Var.: interdicțiúne s. f.] – Din fr. interdiction, lat. interdictio, -onis. Vezi definitia »

gulíe (gulíi), s. f. – 1. Varietate de plantă legumicolă cu tulpina sferoidală comestibilă, Brasica oleracea. – 2. Nap, Helianthus tuberosus. Bg. gulija (Conev 48; DAR) sau ngr. γουλιά (Cihac, II, 723). Vezi definitia »

FÚRIE s.f. 1. Mânie violentă, nestăpânită; violență. ♦ (Fig.; rar) Dorință, patimă. 2. Fiecare dintre cele trei divinități ale infernului, care, în credințele celor antici, chinuiau sufletele păcătoșilor. [Pron. -ri-e, gen. -iei. / < lat. furia, cf. fr. furie]. Vezi definitia »

CISTOPLEGÍE, cistoplegii, s. f. (Med.) Paralizie a vezicii urinare. – Din fr. cystoplégie. Vezi definitia »