SIMFONÍE, simfonii, s. f. 1. (În trecut) Ansamblu de sunete consonante sau de sunete muzicale; compoziție muzicală instrumentală (cu soliști, cor); (sens curent) compoziție muzicală amplă pentru orchestră, care cuprinde de obicei trei sau patru părți. ♦ Simfonie concertantă = compoziție muzicală rezultată din îmbinarea simfoniei și a concertului instrumental. 2. Fig. Ansamblu (armonios) de elemente care concură la producerea unui anumit efect; spec. îmbinare armonioasă de culori. – Din lat. symphonia, fr. symphonie. Vezi definitia »

socríe, socríi, s.f. 1. (pop.) soacră. 2. (înv. și reg.) faptul de a deveni soacră sau socru (la nuntă); starea de soacră sau de socru; socreală. 3. (reg.; la pl.) daruri pe care le primesc rudele mirelui de la rudele miresei. Vezi definitia »

, rustunoaie, s. n. restul de aluat dintr-o covată pentru pâine [regionalism, zona Târnave] Vezi definitia »

GIPSOLOGÍE s. f. disciplină care studiază istoria civilizației și culturii tradiționale a țiganilor în lume. (< engl. gipsy, țigan + -logie) Vezi definitia »

LOGOFOBÍE s. f. teamă de a pronunța cuvinte dificil de articulat. (< logo- + -fobie²) Vezi definitia »