DIAGONÁL, -Ă I. adj. ca o diagonală; oblic. II. s. n. (text) împletitură de fire care prezintă în țesătură linii paralele oblice. II. s. f. 1. segment de dreaptă care unește două vârfuri opuse ale unui poligon sau ale unui poliedru. ♦ în ~ = de-a curmezișul. ◊ (mil.) curea purtată de-a curmezișul pieptului. 2. bară, grindă etc. pusă în curmeziș. 3. linie de cale ferată care întretaie oblic mai multe linii paralele ale unei stații. (< fr. diagonal, lat. diagonalis) Vezi definitia »

SUBORBITÁL, -Ă adj. A cărui traiectorie este inferioară aceleia necesare de a intra pe orbită. [Cf. it. suborbitale]. Vezi definitia »

GINGIVÁL, -Ă adj. Referitor la gingie; de gingie; al gingiei. [< fr. gingival]. Vezi definitia »

CULTUÁL, -Ă adj. (Liv.) Referitor la cult, de cult. [Pron. -tu-al. / cf. fr. cultuel]. Vezi definitia »

voál (-luri), s. n. – Văl, zăbranic. Fr. voile. Este dubletul lui văl. – Der. voala, vb., din fr. voiler; voaletă, s. f., din fr. voilette. Vezi definitia »