ALAMBICÁ, alambichez, vb. I. Tranz. A distila cu ajutorul alambicului. ♦ Fig. A face prea subtil, greu de înțeles, excesiv de rafinat, complicat. – Din fr. alambiquer. Vezi definitia »

deca- – Cuvînt gr. care intră în compunerea unor anumite cuvinte, cu sensul de „zece”, propriu tuturor limbilor romanice (decagram, decalitru, decametru, decapod etc.). Coincide cu lat. deci-. Gr. δέϰα „zece”. Vezi definitia »

BRĂNIȘCA, com. în jud. Hunedoara; 1.751 loc. (1991). Expl. de bazalt. Biserica de lemn Cuvioasa Paraschiva din sec. 17 (în satul Tîrnavița). Stație de c. f. Vezi definitia »

CAUCIUCÁ, cauciuchez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un strat de cauciuc sau a impregna cu cauciuc un obiect (mai ales o țesătură textilă). [Pr.: -ca-u-] – Din cauciuc. Vezi definitia »

practica sexuala constand in stimularea orala, pana la orgasm a organelor sexuale masculine interne Vezi definitia »