AMIÁZĂ, amiezi, s. f. 1. Mijlocul zilei, momentul înălțării maxime a soarelui deasupra orizontului (corespunzător aproximativ orei 12). ◊ Loc. adj. De amiază = de prânz, de la ora prânzului. ◊ Expr. Ziua(-n) amiaza mare = în plină zi, în toiul zilei. 2. (Concr.) Locul unde ajunge soarele pe cer la ora 12 din zi; zenit. 3. (Reg.) Mâncarea de la ora 12 din zi; prânz. 4. (Înv. și arh.) Miazăzi, sud. [Var.: amiáz, amiéz s. n., amiázi, amiázăzi (1, reg.) miază s. f.] – Din amiazăzi (< lat. ad mediam diem). Vezi definitia »

PARODONTOGRÁMĂ, parodontograme, s. f. (Med.) Diagramă a datelor obținute prin parodontometrie. – Din fr. parodontogramme. Vezi definitia »

ȘTÍMĂ², știme, s. f. Partea care revine fiecăruia dintre interpreții unei bucăți muzicale și care se extrage, separat, din partitura generală. – Din germ. Stimme. Vezi definitia »

MÍZĂ, mize, s. f. Sumă de bani pe care o depune fiecare dintre participanții la un joc de noroc și care intră în posesiunea câștigătorului. ♦ Fig. Ceea ce constituie obiectul unei dispute. – Din fr. mise. Vezi definitia »

HENDIÁDĂ s.f. (Lit.) Figură de stil care constă în înlocuirea unui substantiv însoțit de un atribut prin două substantive; înlocuire a unui atribut adjectival cu unul substantival. [Pron. -di-a-. / < fr., lat., gr. hendiadys]. Vezi definitia »