VORNICEÁSĂ, vornicese, s. f. 1. (Înv.) Soția vornicului (1); vorniciță (1). 2. Prietena cea mai apropiată a miresei, având diverse atribuții cu ocazia ceremonialului nunții; drușcă, vorniciță (2). – Vornic + suf. -easă. Vezi definitia »

SPÚTĂ s. f. expectorație. (< lat. sputum, it. sputo) Vezi definitia »

zacherlínă (înv.) s. f., g.-d. art. zacherlínei Vezi definitia »

vămuiálă s. f., g.-d. art. vămuiélii; pl. vămuiéli Vezi definitia »

NOPTIÉRĂ s.f. Mobilă (ca o măsuță, ca un dulăpior) care se ține la capătul patului. [Pron. -ti-e-. / < noapte + -ieră]. Vezi definitia »