STRĂROMẤNĂ s. f. (Lingv.) Stadiu în evoluția limbii române anterior diferențierii dialectale; română comună, română primitivă. – Pref. stră- + română (după germ. urrumänisch). Vezi definitia »

ALTERNATÍVĂ, alternative, s. f. 1. Posibilitate de a alege între două soluții, între două situații etc. care se exclud. 2. Relație între două judecăți în care, dacă o judecată e adevărată, cealaltă e neapărat falsă. – Din fr. alternative. Vezi definitia »

șcătulcúță, șcătulcúțe, s.f. (reg.) cutie mică, cutiuță. Vezi definitia »

DOBORÂTÚRĂ, doborâturi, s. f. Mulțime de arbori căzuți sub acțiunea furtunii, a zăpezii etc. – Din doborî + suf. -tură. Vezi definitia »

GALVANONARCÓZĂ, galvanonarcoze, s. f. (Med.) Narcoză produsă prin acțiunea curentului electric asupra creierului; electronarcoză. – Din fr. galvanonarcose. Vezi definitia »