Definita cuvantului rezonator
REZONATÓR s.n. 1. Aparat care servește la analiza sunetului și care poate întări sunetele. ♦ Dispozitiv care indică existența fenomenului de rezonanță. 2. Cavitate în care se formează sunetele rostite de om. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. résonateur].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu rezonator
UNIFLÓR, -Ă, uniflori, -e, adj. (Despre plante) Care are, care face o singură floare. – Din fr. uniflore. Vezi definitia »
TRIUMFÁTOR s.m. (Ant.) Denumire dată unui general roman drept răsplată pentru o victorie însemnată, marcată cu onoruri deosebite. [< lat. triumfator]. Vezi definitia »
DISCUITÓR, discuitoare, s. n. Unealtă agricolă formată dintr-o grapă cu discuri1, folosită la discuire. [Pr.: -cu-i-] – Discui + suf. -tor. Vezi definitia »
întrevorbitór s.m. (înv.) persoană cu care stai de vorbă; interlocutor. Vezi definitia »
DECLANȘÓR s.n. Declanșator. [< fr. déclencheur]. Vezi definitia »