pletár, pletáre, s.n. (reg.) podoabă femeiască. Vezi definitia »

LABIOVELÁR, -Ă adj., s.f. (Sunet) pronunțat cu ajutorul buzelor și al părții posterioare a vălului palatului. [Pron. -bi-o-. / cf. fr. labiovélaire]. Vezi definitia »

PROLETÁR, -Ă I. adj. referitor la proletariat, care aparține proletariatului. II. s. m. f. 1. cetățean sărac, liber, din Roma antică. 2. muncitor salariat din societatea capitalistă, lipsit de mijloace de producție. (< fr. prolétaire) Vezi definitia »

LUPANÁR, lupanare, s. n. Bordel. – Din fr., lat. lupanar. Vezi definitia »

Fugar de nevoie, nu de judecată. Vezi definitia »