URICOPEXÍE s. f. precipitare și fixare a acidului uric în țesuturi și în rinichi, sub formă de calculi. (< fr. uricopexie) Vezi definitia »

ALVEOLOCLAZÍE s.f. Topirea progresivă a procesului osos alveolar prin resorbția elementelor țesutului osos. [Gen. -iei. / cf. lat. alveolus – cavitate mică, gr. klasis – distrugere]. Vezi definitia »

DACTILOGRAFÍE s. f. tehnica dactilografierii. (< fr. dactylographie) Vezi definitia »

COPROFAGÍE s.f. 1. Obicei de a înghiți materii fecale, prezent la unii bolnavi mintali; scatofagie. 2. Însușire a insectelor de a fi coprofage. [< fr. coprophagie]. Vezi definitia »

ERNIE Vezi definitia »