pápă s. m. – Șeful bisericii romano-catolice. Lat. pappa (sec. XVII). – Der. papistaș, s. m. (catolic), din mag. pápistas (Cihac, II, 520; Gáldi, Dict., 152), cf. ngr. παπιστης, bg. papištaš; papal, adj., din fr. papal; papalitate, s. f., format după fr. papauté; papistăși, vb. refl. (a trece la catolicism); papiștășie, s. f. (catolicism); papistășesc, adj. (catolic). Vezi definitia »

JARTIÉRĂ s.f. Obiect accesoriu de îmbrăcăminte confecționat din elastic, care ține ciorapul întins pe picior. ♦ Fiecare dintre bucățile de elastic ale unui portjartier, prevăzut cu un dispozitiv pentru fixat ciorapii. [Pron. -ti-e-. / < fr. jarretière]. Vezi definitia »

FLAȘNÉTĂ s.f. Orgă mică, portativă, la care se cântă prin învârtirea unei manivele. [Var. flașnet s.n. / < germ. Flaschnett]. Vezi definitia »

HURDUITÚRĂ, hurduituri, s. f. (Reg.) Zgomot produs de ceva care huruie; huruitură, huruială, huruit¹. [Pr.: -du-i-] – Hurdui + suf. -tură. Vezi definitia »

MNEMOTÉHNICĂ, mnemotehnici, s.f. – V. mnemotehnic (1) [DEX'98] Vezi definitia »