ALEXANDRÍN, -Ă adj. 1. Referitor la civilizația elenistică din Alexandria; (p. ext.) care ține de epoca elenistică. ◊ Școala alexandrină = numele mai multor școli filozofice de orientare mistică și eclectică din perioada elenismului târziu. 2. Vers alexandrin (și s.m.) = vers iambic de douăsprezece silabe, cu cezura după silaba a șasea; poezie alexandrină = poezie de tip rafinat, erudit și uneori ezoteric, proprie epocii alexandrine. [Pl. -ni, -ne. / cf. fr. alexandrin, cf. Alexandre le Grand – numele unui roman francez din sec. XII, unde a fost folosit acest vers prima dată]. Vezi definitia »

in textul:bine,bine,fetito,...de ce s-a scris substantivul fetito intre virgule Vezi definitia »

HELIOMARÍN, -Ă adj. (despre tratamente medicale) care combină șederea pe litoral cu helioterapia. (< fr. héliomarin) Vezi definitia »

SUPÍN, supine, s. n. Mod nepersonal al unui verb, precedat în mod obligatoriu de una dintre prepozițiile „de”, „la” etc., având aceeași formă ca participiul trecut, de care se deosebește prin aceea că nu este variabil. – Din lat. supinum, fr. supin. Vezi definitia »

HIPERALCALÍN, -Ă adj. Cu un caracter alcalin puternic, pronunțat. [< fr. hyperalcalin]. Vezi definitia »