COLÓN⁴ s. m. 1. semn de punctuație antică echivalent cu o pauză medie (două puncte sau punct și virgulă în punctuația modernă). 2. subdiviziune a unui vers antic, a unei strofe sau a unei perioade. (<lat. colon) Vezi definitia »

POZITRÓN s. m. particulă elementară de masă egală și sarcină electrică egală în valoare absolută cu a electronului, dar pozitivă; antielectron. (< fr. positron, germ. Positron, rus. pozitron) Vezi definitia »

a cădea în harpon expr. (intl.) a fi arestat. Vezi definitia »

HARPÓN, harpoane, s. n. Unealtă în formă de lance, constituită dintr-o bară metalică sau de lemn și un vârf metalic în formă de săgeată, prinsă cu o frânghie lungă și groasă și întrebuințată la vânarea balenelor, a rechinilor etc. – Din fr. harpon. Vezi definitia »

MUSCHETÓN, muschetoane, s. n. Veche armă de foc de calibru mai mare decât muscheta. – Din fr. mousqueton. Vezi definitia »