CACOLALÍE s.f. (Psih.) Vorbire defectuoasă. [Gen. -iei. / < fr. cacolalie, cf. gr. kakos – rău, lalein – a vorbi]. Vezi definitia »

POEZÍE s.f. 1. Arta de a scrie în versuri; creație, operă literară în versuri. ♦ Totalitatea poeziilor unui poet, ale unui popor etc. 2. (Fig.) Caracterul poetic al unui peisaj, al unei întâmplări etc.; farmec, frumusețe, încântare. [Gen. -iei. / < fr. poésie, it. poesia, cf. lat. poesis, gr. poiesis]. Vezi definitia »

DACTILIOGRAFÍE s. f. descriere a inelelor și a pietrelor prețioase gravate. (< fr. dactyliographie) Vezi definitia »

solomíe s.f. (reg.) 1. clorură de amoniu; țipirig. 2. cositor. Vezi definitia »

ADJURÁȚIE s. f. 1. formulă de exorcism care începe cu cuvintele adiuro te. 2. rugăminte insistentă. (< fr. adjuration, lat. adiuratio) Vezi definitia »