mínă (míne), s. f. – Sursă, filon, zăcămînt. Fr. mine. Este omonim cu mină, s. f. (aparență, aspect, prezență, față), din fr. mine. – Der. miner, s. m., din fr. mineur; mina, vb., din fr. miner. Vezi definitia »

spirtuiálă, spirtuiéli,, s.f. (reg.) conservare în spirit. Vezi definitia »

SIGNATÚRĂ s.f. 1. Semn pus pe prima pagină a fiecărei coli de tipar a unei cărți, care ușurează legătorului numerotarea colilor. 2. Mic șanț tăiat în blocul unei litere, care înlesnește zețarului recunoașterea poziției ei. [< fr. signature]. Vezi definitia »

SPONDILARTRÍTĂ s. f. inflamație a articulațiilor intervertebrale. (< fr. spondylarthrite) Vezi definitia »

LÍȚĂ s.f. Conductor electric format dintr-un grup de fire metalice subțiri, înfășurate împreună în același sens. [< germ. Litze]. Vezi definitia »