Definita cuvantului rococo
ROCOCÓ adj. invar. 1. Stil rococo (și s.n.) = stil de ornamentație de origine franceză răspândit în sec. XVIII, care se caracterizează printr-o deosebită bogăție a decorului, prin tendința spre asimetrie și spre complicare a planurilor arhitectonice, printr-o cromatică bogată etc. V. rocaille. 2. Stil în istoria literară de la sfârșitul sec. XVIII care implică, pe de o parte, înclinația spre anume genuri și specii, iar pe de alta, o manieră și anumite modalități specifice ale expresiei. 3. (Fig.) Extravagant, ieșit din comun. [< fr. rococo, cf. rocaille – pietriș].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu rococo
FICO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) algă”, „de algă”. [< fr. phyco-, cf. gr. phykos]. Vezi definitia »
MUCO- elem. muci-. Vezi definitia »
CALCO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „metal”, „fier”. [< fr. chalco-, cf. gr. chalkos – aramă]. Vezi definitia »
MUZICO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) muzică”, „muzical”, „melodios”. [Var. musico-, muzic-. / < fr. musico-, cf. lat. musica]. Vezi definitia »
DÉLCO s. n. Cap distribuitor la motoarele cu aprindere electrică. – Din fr. delco. Vezi definitia »