SIALORÉE s.f. Ptialism; salivație abundentă. [Pron. -re-e. / < fr. sialorrhée, cf. gr. sialon – salivă, rhein – a curge]. Vezi definitia »

AMBARDÉE s.f. Îndepărtare bruscă și necontrolabilă a unei nave din drumul urmat, provocată de curenți marini sau de vânt. [Pron. -de-e, pl. invar. / < fr. embardée]. Vezi definitia »

-PNÉE Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) respirație”. [Pron. -pne-e. / < fr. pnée, cf. gr. pneuma – aer]. Vezi definitia »

AMONOIDÉE s. f. pl. Subclasă vastă de moluște cefalopode fosile, larg reprezentată în Paleozoicul superior, îndeosebi în Mezozoic, la sfîrșitul căruia dispar. Au cochilie externă plan spirală sau excepțional plană, ornamentată cu coaste radiare, noduri, creste, spini, formele netede fiind caracteristice zonelor adînci (Ammonoidea). Vezi definitia »

CETACÉE s.n.pl. Ordin de mamifere marine foarte mari, cuprinzând balena, cașalotul, delfinul; (la sg.) animal din acest ordin. [Pron. -ce-e, sg. invar. și cetaceu. / < fr. cétacés, cf. lat. cetus, gr. kete – pește mare]. Vezi definitia »