Definita cuvantului romanic
ROMÁNIC, -Ă adj. Descendent din romani. ◊ Artă romanică = artă dezvoltată, mai ales în arhitectură, în țările europene supuse influenței catolice, în sec. X-XIII, care preia unele trăsături ale artei bizantine și în special elemente din arta carolingiană (edificii caracterizate prin severitate, masivitate și robustețe, savante jocuri de volume prismatice și cilindrice ale navelor, absidelor și turnurilor etc.); limbă romanică = limbă care își are originea în limba latină; neolatin. ♦ Care se ocupă cu limbile neolatine. [Cf. lat. romanice (loqui) – a vorbi într-o limbă neolatină, germ. romanisch].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu romanic
NEARTÍSTIC, -Ă, neartistici, -ce, adj. Care nu aparține artei. ♦ Care nu corespunde principiilor estetice; lipsit de valoare artistică. [Pr.: ne-ar-] – Ne- + artistic. Vezi definitia »
FARMACEÚTIC, -Ă I. adj. referitor la farmacie. II. s. f. știință care studiază compoziția, prepararea și folosirea medicamentelor. (< fr. pharmaceutique, lat. pharmaceuticus) Vezi definitia »
EPIDÍCTIC, -Ă, epidictici, -ce, adj. (Livr.) Care servește la o demonstrație – Din fr. épidictique. Vezi definitia »
NETEMÉINIC adj. v. INFIRMA. A anula, a respinge, a declara nevalabil; a dovedi ca neadevărat, nefundat. ♦ A desființa un act (sau o măsură) ca fiind nelegal sau netemeinic; a invalida. [DEX '98] Vezi definitia »
CITOSTÁTIC, citostatice, s. n. Medicament sau alt agent fizic care oprește sau împiedică înmulțirea celulelor și care este folosit în tratamentul cancerului. ♦ (Adjectival) Substanțe citostatice. – Din fr. cytostatique. Vezi definitia »