Definita cuvantului romanic
ROMÁNIC, -Ă adj. Descendent din romani. ◊ Artă romanică = artă dezvoltată, mai ales în arhitectură, în țările europene supuse influenței catolice, în sec. X-XIII, care preia unele trăsături ale artei bizantine și în special elemente din arta carolingiană (edificii caracterizate prin severitate, masivitate și robustețe, savante jocuri de volume prismatice și cilindrice ale navelor, absidelor și turnurilor etc.); limbă romanică = limbă care își are originea în limba latină; neolatin. ♦ Care se ocupă cu limbile neolatine. [Cf. lat. romanice (loqui) – a vorbi într-o limbă neolatină, germ. romanisch].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu romanic
APORÉTIC, -Ă adj. Cu caracter de aporie; nesigur. // S.m. și f. Adept al filozofiei scepticului Pyrrhon. [< fr. aporétique]. Vezi definitia »
ABÚLIC, -Ă, abulici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care suferă de abulie. – Fr. aboulique. Vezi definitia »
OPERETÍSTIC, -Ă adj. (Muz.) De operetă. [< it. operettistico]. Vezi definitia »
PROPIÓNIC adj. acid ~ = acid, omolog superior al acidului acetic, derivat din propan, în unele sinteze organice. (< fr. propionique) Vezi definitia »
STIGMÁTIC, -Ă, stigmatici, -ce, adj. (Despre un sistem optic) Care prezintă stigmatism. – Din fr. stigmatique. Vezi definitia »