Definita cuvantului rostru
RÓSTRU s.n. 1. (Ant.) Pinten care se punea la prora corăbiilor. 2. Tribuna oratorilor în forul roman, împodobită cu prore de corăbii capturate în războaie. 3. Formație anatomică în formă de cioc. ♦ Partea terminală a scheletului unui belemnit. ♦ Organ bucal la unele insecte, alungit în formă de cioc. ♦ Prelungire care se observă la vârful unor organe (de exemplu la silicua verzei). [Pl. -ruri, (s.m.) -ri. / cf. lat. rostrum, fr. rostre].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu rostru
ÁNTRU s. n. (anat.) cavitate, scobitură. ♦ ~ mastoidian = cavitate în mastoidă, care comunică cu urechea mijlocie: ~ piloric = parte a stomacului, deasupra pilorului. (< fr. antre, lat. antrum, gr. antron, peșteră) Vezi definitia »
GEODIMÉTRU, geodimetre, s. n. Instrument pentru măsurarea pe cale electrooptică a distanțelor în geodezie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géodimètre. Vezi definitia »
pentru procese de timp real. un proces mai putin prioritar este intrerupt din executie imediat ce un proces mai prioritar este activat Vezi definitia »
FACOMÉTRU s.n. Instrument pentru determinarea numărului de dioptrii al unei sticle de lunetă. [< fr. phacomètre, cf. gr. phakos – lentilă, metron – măsură]. Vezi definitia »
VITEZOMÉTRU s.n. Instrument folosit pentru măsurarea vitezei unui vehicul. [Et. incertă]. Vezi definitia »