Definita cuvantului rubricatură
RUBRICATÚRĂ s.f. Împărțirea unui registru, a unui formular etc. în rubrici; liniatură. [< germ. Rubrikatur].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu rubricatură
CIUPITÚRĂ, ciupituri, s. f. 1. Pișcătură, înțepătură; (concr.) semn, urmă rămasă pe piele în urma unei pișcături; spec. fiecare dintre micile cicatrice rămase după variolă. 2. (Rar) Bucățică ruptă sau ciupită din ceva. – Ciupi + suf. -tură. Vezi definitia »
pătlágină (pătlágini), s. f. – Iarbă-mare (Plantago maior). – Var. (Mold.) patlagină, platagină, (Oaș) plătanger. Lat. platagĭnem (Pușcariu 1288; Candrea-Dens., 1360; REW 6577), cf. it. piantagine, fr. plantain, sp. llantén. Vezi definitia »
VITULÁRĂ, vitulare, adj. (În sintagma) Febră vitulară = febră puerperală la vaci. – Din vitulaire. Vezi definitia »
PLĂTÍCĂ2, plătici, s. f. Arbore mare înrudit cu salcâmul, originar din America, cultivat și la noi pentru a forma perdele de protecție; glădiță (Gleditschia triacanthos). – Et. nec. Vezi definitia »
BÓGZĂ, bogze, s. f. (Reg.) Bufniță. Vezi definitia »