Definita cuvantului ruină
RUÍNĂ s.f. 1. Dărăpănare, năruire; dărâmătură. 2. (Fig.) Pierdere a averii, a situației politice sau economice; sărăcire; istovire; distrugere. [Pl. -ne, -nuri. / cf. lat. ruina, fr. ruine].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu ruină
BALÁTĂ s.f. (Liv.) Poezie (medievală) care se cânta pe o melodie de dans, formată din una sau mai multe strofe și un refren, interpretat de obicei în cor. [Pl. -te. / < it. ballata]. Vezi definitia »
AGÁPĂ, agape, s. f. 1. Ospăț cu caracter intim, prietenesc; masă colegială. 2. Masă comună frățească la vechii creștini. – Din fr., lat. agape. Vezi definitia »
DACTILOGRÁMĂ, dactilograme, s. f. Urmă lăsată de deget, folosită ca mijloc de identificare în antropometrie. – Din fr. dactylogramme. Vezi definitia »
piróșcă (piróște), s. f. – Un fel de pateu cu carne sau cu brînză. Pol. pirozek, pirozka, rus. pirozok (Cihac, II, 257). Vezi definitia »
CABRIOLÉTĂ, cabriolete, s. f. Trăsurică ușoară, cu două roți. [Pr.: -bri-o-. – Var.: gabriolétă s. f.] – Fr. cabriolet. Vezi definitia »