Definita cuvantului ruptor
RUPTÓR s.n. Întrerupător electric comandat la distanță, al cărui element mobil de contact are ca poziție de repaus poziția corespunzătoare închiderii circuitului. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. rupteur].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu ruptor
TELECOPIATÓR s. n. aparat pentru telecopiat. (după fr. télécopieur) Vezi definitia »
OCTUÓR s. n. octet1. (< fr. octuor, germ. Octuor) Vezi definitia »
mor interj. – Imită vocea ursului. Creație expresivă, cf. mîr, hor, sforăi. – Der. morăi, vb. (despre urși și alte animale, a scoate sunete caracteristice); morăit, s. n. (mîrîit); mormăi, vb. (a face ca ursul; a mîrîi, a bombăni, a bodogăni), pe bază de repetiție (der. din sb. mèrmljati, Cihac, II, 203, sau din bg. mormorjă, Conev 96, este suspectă); mornăi, vb. (a bombăni), prin disimilare (Pușcariu, Dacor., I, 95); mormăială, s. f. (mormăit; bombănit); mormăit, s. n. (acțiunea de a mormăi); mormăitor, adj. (care mormăie). Vezi definitia »
FLUIDIZÓR s. n. aparat folosit pentru fluidizare. (< fluidiza + -or) Vezi definitia »
SATURATÓR, saturatoare, s. n. Aparat folosit pentru concentrarea unei soluții până la saturație. – Din fr. saturateur. Vezi definitia »