EPILOGÍSM s.n. Calcul, reflecție, examen, cercetare. [< gr. epilogismos, epi – la urmă, logismos – raționament]. Vezi definitia »

CAMERALÍSM s. n. doctrină cu caracter economic, financiar, administrativ etc. despre conducerea statului apărută în Germania în sec. XVII. (< germ. Kammeralismus) Vezi definitia »

PANPSIHÍSM s. n. concepție idealistă potrivit căreia toate elementele din natură ar fi însuflețite și înzestrate cu psihic. (< fr. panpsychisme) Vezi definitia »

PREDETERMINÍSM s. n. Concepție filozofică care consideră că actele de voință ale omului și desfășurarea evenimentelor istorice ar fi determinate dinainte de către divinitate. – Din fr. prédéterminisme. Vezi definitia »

VULGARÍSM, vulgarisme, s. n. Expresie vulgară (1); cugetare vulgară. – Din fr. vulgarisme. Vezi definitia »