MINARÉT, minarete, s. n. Turn înalt alipit unei moschei, amenajat în partea superioară cu un foișor sau cu un balcon, de unde preoții musulmani cheamă credincioșii la rugăciune; minarea. [Var.: (rar) minarétă s. f.] – Din fr. minaret, germ. Minarett. Vezi definitia »

CARNÉT s.n. 1. Caiet de format mic (folosit pentru diferite însemnări). 2. Act, document (având forma unui mic caiet) în care se arată apartenența posesorului la o anumită organizație. [< fr. carnet]. Vezi definitia »

MUGHÉT s.n. (Biol.) Boală a mucoaselor datorită unei ciuperci, care apare mai ales în gură la sugari; (pop.) mărgăritărel. [Scris și muguet. / < fr. muguet]. Vezi definitia »

MAGNÉT s.m. Corp care are însușirea de a atrage fierul. [Pl. -eți, (rar, s.n.) -turi. / < germ. Magnet, cf. lat., gr. magnes < Magnesia – oraș din Asia Mică, unde au fost descoperite în antichitate minereuri magnetice]. Vezi definitia »

ARBORÉT, arboreturi, s. n. 1. Porțiune de pădure caracterizată printr-o vegetație omogenă, deosebită de restul pădurii din jur. 2. Partea superioară a catargului. – Din lat. arboretum. Vezi definitia »