obiectiváre (-biec-) s. f., g.-d. art. obiectivắrii; pl. obiectivắri Vezi definitia »

TUMOÁRE s.f. Nume generic dat excrescențelor patologice, constituite dintr-un țesut de formație nouă rezultat dintr-o activitate anormală a celulelor. // (În forma tumor-, tumori-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la o) tumoare”, „de tumoare”. [Var. tumoră s.f. / < fr. tumeur, cf. lat. tumor]. Vezi definitia »

VINDECÁRE, vindecări, s. f. Acțiunea de a (se) vindeca și rezultatul ei; însănătoșire. ◊ Loc. adj. Fără vindecare = incurabil. – V. vindeca. Vezi definitia »

ARCUÍRE, arcuiri, s. f. Faptul de a (se) arcui; încovoire elastică a unei piese lungi; (concr.) formă arcuită. – V. arcui. Vezi definitia »

INTABULÁRE s.f. Acțiunea de a intabula și rezultatul ei. [< intabula]. Vezi definitia »