CARÁBĂ, carabe, s. f. 1. (Reg.) Fluier primitiv pe care și-l fac copiii dintr-o țeavă de soc, din cotorul frunzei de dovleac, din pană de gâscă etc. 2. Tubul cimpoiului asemănător cu fluierul, la care se execută melodia. 3. (Arg.) Palmă (2). – Din scr. karabe. Vezi definitia »

PUPÍLĂ s.f. Deschizătură rotundă situată la mijlocul irisului, care permite pătrunderea luminii în ochi. [Cf. fr. pupille, lat. pupilla]. Vezi definitia »

văduvioáră (pop.) (-vioa-) s. i., g.-d. art. văduvioárei; pl. văduvioáre Vezi definitia »

lună adj. invar. foarte curat. Vezi definitia »

távnică (-ci), s. f. – Plantă (Xeranthemum annuum). Origine necunoscută. După Scriban, în legătură cu tavnika „întunecime”. Vezi definitia »