plágă (plắgi), s. f. – 1. Rană. – 2. Flagel, calamitate. – Mr. pleagă. Lat. plaga (Pușcariu 1331; REW 6562), dar caracterul popular al cuvîntului este cam îndoielnic; cf. totuși mr., alb. pljagë. – Der. plăguit (var. pleguit), adj. (rănit), înv., în Banat. Vezi definitia »

PICULÍNĂ s. f. flaut mic care emite sunete într-un registru acut. (după it. piccolino) Vezi definitia »

COPÉICĂ s. f. momeală divizionară, a suta parte dintr-o rublă. (< rus. kopeike) Vezi definitia »

OCARÍNĂ, ocarine, s. f. Instrument muzical popular de suflat, de dimensiuni mici, din argilă arsă, în formă ovală și cu mai multe găuri, care emite sunete asemănătoare cu cele ale fluierului. – Din it., fr. ocarina. Vezi definitia »

DEFERVESCÉNȚĂ s. f. 1. diminuare sau dispariție a febrei, anunțând convalescența. 2. diminuare a efervescenței într-o reacție chimică. (< fr. défervescence) Vezi definitia »