preadespúne, preadespún, vb. III (înv.) a fi cu mult mai presusus de cineva sau de ceva. Vezi definitia »

PERMISIÚNE/PERMÍSIE s. f. 1. învoire dată cuiva de a face ceva; încuviințare. 2. (în forma permisiune) învoire de a părăsi serviciul pe o perioadă scurtă de timp, dată unui militar. 3. figură de stil prin care vorbitorul mărturisește că se află la discreția preopinentului. (< fr. permission, lat. permissio) Vezi definitia »

FUNDAȚIÚNE s. f. v. fundație. Vezi definitia »

CORUPȚIÚNE s.f. v. corupție. Vezi definitia »

PROLEGÓMENE s. n. pl. introducere succintă în problematica unei științe sau discipline. ◊ parte introductivă a unei lucrări științifice, care precedă expunerea propriu-zisă. (< fr. prolégomènes, gr. prolegomena) Vezi definitia »