REDÚCȚIE s. f. 1. faptul de a reduce. ◊ copie în mic a unui obiect. 2. transpunere a unei partituri pentru orchestră, pentru voci sau pentru un instrument (pian). 3. piesă care permite racordarea tuburilor sau a țevilor de diametre diferite. 4. operația de punere la loc a unui os luxat sau a unui organ deplasat. 5. reducere la jumătate a numărului de cromozomi în cursul meiozei sau mitozei. 6. (log.) procedeu de a concluziona cu ajutorul căruia se scot unele premise din care se poate deduce un anumit adevăr. (< fr. réduction, lat. reductio) Vezi definitia »

RESCRÍE, rescríu, vb. III. Tranz. 1. A copia. 2. A transpune în alt limbaj artistic, în altă formă artistică. – Re¹- + scrie (după fr. récrire). Vezi definitia »

EXTROFÍE, extrofii, s. f. Defect de conformație al unui organ care este astfel întors, încât fața sa internă devine externă. – Din fr. extrophie. Vezi definitia »

SCHIZOTIMÍE s. f. constituție psihică printr-o slabă afectivitate și prin tendința spre interiorizare. (< fr. schizothymie) Vezi definitia »

TRANSLÁȚIE, translații, s. f. Deplasare a unei figuri plane sau a unui corp astfel încât toate punctele figurii sau ale corpului să aibă în orice moment viteze egale și paralele și să descrie traiectorii identice. ♦ P. gener. (Rar) Deplasare. [Var.: (înv.) translațiúne s. f.] – Din fr. translation, lat. translatio, -onis. Vezi definitia »