SÚMMUM s. n. punctul, gradul cel mai înalt la care se poate ajunge; culme. (< fr., lat. summum) Vezi definitia »

ÁTRIUM/ÁTRIU s. n. 1. curte interioară, înconjurată de portice acoperite, a caselor romane. 2. spațiu deschis, înconjurat uneori de coloane, la intrarea într-o bazilică. 3. (anat.) auricul. 4. spațiu gastric la spongieri, care comunică cu exteriorul prin oscul. 5. culoar care înconjură un con vulcanic secundar, îmbucat în craterul unui vulcan mai vechi. (< lat., fr. atrium) Vezi definitia »

LABÁRUM s. n. stindard purpuriu al împăraților romani din epoca lui Constantin cel Mare. (< lat. labarum) Vezi definitia »

COLLIGÁTUM s.n. Scriere legată împreună cu altele în același volum. ♦ Volum care reunește mai multe lucrări diferite; colegat. [< lat. colligatum < colligare – a lega la un loc]. Vezi definitia »

BÚCIUM², buciume, s. n. (Pop.) 1. Trunchi sau buștean (de arbore); spec. butuc de viță de vie. 2. Butuc (al roții carului). – Et. nec. Vezi definitia »