pătuiác, pătuiáce, s.n. (reg.) 1. foișor, post de observație. 2. (pop.) postament de scânduri, de pari, de crengi pe niște furci sau în copaci pe care se clădește o claie de nutreț. 3. coteț construit pe pari sau într-un copac pentru păsări de curte; poiată, cotineață. 4. coteț pentru porumbei așezat pe unul sau mai mulți pari. 5. adăpost format dintr-un acoperiș susținut pe pari (la câmp, la vie, la stână). 6. (pop.) culcuș improvizat din frunze, din paie, din fân pentru dormit; pat rudimentar. Vezi definitia »

OM SĂRAC boschetar, burețar, golan, mațe-fripte, mațe-goale, pălmaș, purice flaușat, sărăcilă. Vezi definitia »

CUFUNDÁC, cufundaci, s. m. (Ornit.) Cufundar. – Cufunda + suf. -ac. Vezi definitia »

COMANÁC s. n. v. comănac¹. Vezi definitia »

iurúc-bairác, iurúc-bairáce, s.n. (înv.) steagul alb domnesc ce se purta la paradă, spre a arăta direcția marșului. Vezi definitia »