EDUCÁȚIE s. f. 1. activitate socială cu caracter fundamental de transmitere a experienței de viață, a culturii către generații tinere, de influențare sistematică și conștientă a dezvoltării intelectuale, morale sau fizice; totalitatea acestei acțiuni. 2. bună creștere, bună cuviință. (< fr. éducation, lat. educatio) Vezi definitia »

ORNITOMANȚÍE s. f. (ant.) devinație după zborul sau cântecul păsărilor. (< fr. ornithomancie) Vezi definitia »

XÉNIE² s.f. Gen de epigramă satirică. (din germ. Xenie) Vezi definitia »

PĂȚÁNIE, pățanii, s. f. Întâmplare (neplăcută) ieșită din comun, neașteptată sau neobișnuită pe care o trăiește cineva; pătăranie, pățeală; p. ext. (la pl.) peripeții, aventuri. [Var.: (reg.) pățénie s. f.] – Păți + suf. -anie. Vezi definitia »

FITOLOGÍE s. f. botanică. (< fr. phytologie) Vezi definitia »