HIÁT s.n. 1. Întâlnire a două vocale care nu formează un diftong (așezate una la sfârșitul unui cuvânt sau al unei silabe, iar cealaltă la începutul cuvântului sau al silabei următoare). 2. (Anat.) Spațiu sau deschidere marcată de obicei într-o structură unică. ♦ Pauză, gol. [Pron. hi-at, var. hiatus s.n. / < fr. hiatus, lat. hiatus, cf. hiare – a căsca]. Vezi definitia »

REZEMÁT, -Ă, rezemați, -te, adj. Sprijinit, proptit. [Var.: (reg.) rezămát, -ă, răzimát,-ă adj.] – V. rezema. Vezi definitia »

COROIÁT, -Ă, coroiați, -te, adj. (Despre ciocul păsărilor, p. ext. despre nasul oamenilor) Încovoiat cu vârful în jos, adus; acvilin: coroietic. ♦ (Despre oameni) Care are nasul încovoiat. – Coroi + suf. -at. Vezi definitia »

ASUDÁT, -Ă, asudați, -te, adj. Plin de sudoare, transpirat. ♦ Fig. (Despre lucruri) Aburit. – V. asuda. Vezi definitia »

TOCÁT¹ s. n. Faptul de a toca. – V. toca. Vezi definitia »